Nu mă tem de ceea ce lumea numește „femei frumoase.

Nu mă tem de ceea ce lumea numește „femei frumoase.

-Nu mă tem de ceea ce lumea numește „femei frumoase”.
Mi-e teamă de ceilalți.
Mi-e teamă de cei care părăsesc casa cu un truc de machiaj.
Dintre cei pe care îi înțelegeți imediat dacă au petrecut o noapte în alb din cercurile întunecate pe care le poartă în urmă.
Dintre cei care își leagă părul cu un creion.
Dintre cei care se uită în oglindă și zâmbesc pentru că nici măcar nu au păr în locul potrivit.
Îmi este frică de ei.
Dintre cei care se opresc asupra detaliilor,
pe detaliile tale pe care nici nu credeai că le ai.
Dintre cei care știu să fie alături de alții,
dar nu știu să fie alături de ei înșiși.
Dintre cei care se grăbesc întotdeauna,
dar se opresc să asculte. Un străin,
un prieten,
un copil.
Îmi este frică de ei.
Dintre cele care la
„Ești frumoasă”, se înroșesc,
s'imbarazzano.
Dintre cei care vor păzi cu gelozie Floarea-soarelui pe care i-ai dat-o până când ultima petală s-a uscat și ruperea va cădea pe podea,
pierzându-se în praf, sub garderobă.
Dintre cele care nu apar, nu vezi,
nu sunt observate.
Lumea mereu de sus.
Și ei în urmă.
În fundal.
Îmi este frică de ei.
Dintre cei care zâmbesc la viață,
în fiecare zi,
deși avem mii de motive să nu o facem.
Dintre cei care te ascultă cu adevărat.
Dintre cei care iubesc să fie frumoși,
doar ocazional.
Doar pentru cineva.
Dintre cei care pot plânge.
Îmi este frică de ei.
Dintre cei care vor petrece o oră cu tine,
aveau să petreacă și opt ore în tren.
Îmi este frică de ei.
Dintre cele care merită să rămână.
O dată.
Stai.
Și mă tem de ei, mai ales,
atunci când,
fără să spună un cuvânt, te aleg,
ele rămân și ești prea distras ca să observi, prea concentrat pentru a scăpa de nu știi ce.
Îmi este frică de ei, deoarece lumea este plină de femei frumoase.
O femeie ca asta, cu toate acestea,
dacă îți este dor, nu vei ști niciodată în ce parte a lumii o vei găsi.
Dacă îl vei găsi vreodată.